Este copilul meu pregătit să folosească un smartphone ?

Este copilul meu pregătit să folosească un smartphone ?

Prefață:

Acest articol a fost scris datorită nenumăratelor situații întâlnite în viața reală, situații în care atât părinții, cât și copiii au avut de suferit din cauza unei lipsei de gestiune a dispozitivelor digitale sau pur și simplu a lipsei de informații. Ne cerem scuze în avans, nici unui părinte nu îi place să i se spună cum să își educe copilul. Acest articol vrea să tragă un semnal de alarmă, să informeze și să ofere soluții. De aceea, unele lucruri trebuiesc spuse direct, fără ocolișuri. 

Smartphone-urile au apărut în 2007 odată cu primul iPhone și s-au răspândit puternic după 2010 când au apărut terminale cu Android la prețuri acceptabile, sistemul de operare dezvoltat de Google având peste 80% din piață. În ultimii ani s-a vorbit tot mai des despre efectele ecranului asupra dezvoltării copilului și se discută intens și dacă există vârsta ideală la care un copil să primească propriul smartphone. Sunt psihologi care spun că un tânăr nu ar trebui să aibă smartphone până la 18 ani, în timp ce, la polul opus, studii susținute probabil și de industria tehnologică spun că ecranul nu este așa de dăunător.

Acest articol vrea să arate o imagine generală a situației, fără a intra profund în toate aspectele ce privesc relația copil-smartphone. Efectele pe termen lung și scurt asupra sănătății fizice și mentale ale copilului sunt subiectul unui viitor articol, de moment se dorește o lămurire asupra faptului dacă și când i se poate da unui copil un smartphone.

 Să înțelegem situația

Imagen de Gary Cassel en Pixabay

 

Societatea modernă și avansul tehnologic pun părinții în fața unor noi provocări. Este mai important ca niciodată să ne educăm ca să înțelegem realitatea în care copiii noștri trăiesc, cu cine vor interacționa și cine vor deveni odată absorbiți în universul digital.

Orice părinte ajunge la un moment dat când nu își înțelege pe deplin copilul, iar acesta va face orice efort de a fi în centrul atenției și de a obține ce vrea. Pe de altă parte, copilul este supus unor presiuni sociale invizibile: să ia note bune la școală, să înțeleagă posibilitățile financiare ale părinților și să se comporte într-un anumit fel în societate.

În paralel, copilul este introdus în lumea digitală unde își va dezvolta tendința de a fi în centrul atenției și de a fi recunoscut. Atât părinții cât și copilul folosesc unelte digitale ca să se conecteze cu prietenii sau cu universul digital dorit, fie o rețea socială sau ceva mai obscur.

De aici lucrurile pot degenera fără să realizăm. Aici e momentul în care un părinte ar trebui să își aducă aminte că amenințările sunt din păcate acele lucruri care nu se văd pe moment și că e de datoria părinților de a fi vigilenți și a proteja copilul de acest univers haotic și terifiant al tehnologiei.

Părinții ar fi șocați să afle aceste lucruri, dar aceasta este realitatea. Copiii noștri trăiesc într-o lume digitală în care:

  • copilul/adolescentul petrece aproape 11 ore pe zi vizionând conținut -radio, TV, web, jocuri
  • 53% din copii se conectează fără supravegherea părinților;
  • 38% din adolescenți au primit conținut sugestiv sexual pe un dispozitiv ce folosesc;
  • 22% din fete și 18% din băieți au trimis conținut sugestiv sexual;
  • 1 din 25 de copii vor primi o solicitare sexuală online în care solicitantul va încerca să se întâlnească fizic cu acel copil;
  • copiii devin dependenți de pornografie de la o vârsta fragedă, ei fiind expuși la acel conținut în medie începând de la 8 ani;
  • 20% din copii cu vârste între 13 și 17 ani au mărturisit că au fost supuși unei forme de cyber-bullying;

Părinți, sunteți surprinși sau șocați de statistică? Rugăm să citiți mai departe, vom lămuri câteva lucruri.

 

Amenințările sunt cât se poate de reale

 

Cyberbullying și IRL (In Real Life)

Cyberbullying-ul denumit și bullying virtual, este utilizarea mijloacelor digitale pentru a enerva sau hărțui o persoană sau un grup de persoane prin atacuri personale, dezvăluirea informațiilor confidențiale sau false, printre alte mijloace. 

Poate constitui o infracțiune. Cyberbullying-ul presupune daune recurente și repetitive cauzate de mijloace electronice. Potrivit lui R. B. Standler, hărțuirea este destinată să provoace stres emoțional, îngrijorare și nu are un scop legitim pentru alegerea comunicărilor.

Anonimatul, nepercepția directă și imediată a prejudiciului cauzat și adoptarea rolurilor imaginare pe internet fac ca cyberbullying să fie o problemă serioasă. Aici intervine termenul des folosit din jargonul tehnologic -IRL- (In Real Life) – în viața reală. Cei ce fac cyberbullying în majoritatea cazurilor își extind acțiunile și în viața reală, nerealizând răul provocat. Granița dintre lumea virtuală și cea reală dispare sau devine foarte cețoasă, actorii implicați în aceste acte deseori nu au nicio empatie față de victimele lor, deoarece atacatorii consideră că răul provocat este nesemnificativ.

 

Sexting

Deși este posibilă utilizarea termenilor „sexting” sau „sexting”, termenul „sexting” a devenit una dintre cele mai comune practici ale utilizatorilor noilor tehnologii și, în special, a dispozitivelor mobile. WhatsApp, Messenger, Snapchat sunt unele dintre cele mai răspândite servicii de comunicații digitale în Spania și în lume. Dar, uneori, există cazuri, în special ca urmare a încrederii excesive sau a imaturității utilizatorilor, în care anumite imagini compromițătoare sunt partajate.

În ciuda la cât de nevinovat poate părea, există anumite comportamente necontrolate în serviciile digitale care pot duce nu numai la furturi de identitate, hărțuire sau umilire, ci și la ceva mai grav și criminalitate.

 

Prădători sexuali

Termenul de prădător sexual este folosit peiorativ pentru a descrie o persoană văzută ca obținând sau încearcă să obțină un contact sexual cu o altă persoană, într-un mod „prădător” metaforic. Analog cu modul în care un prădător își vânează prada, astfel încât prădătorul sexual se crede că „vânează” partenerii săi sexuali. Persoanele care comit infracțiuni sexuale, cum ar fi violul sau abuzul sexual asupra copiilor, sunt denumite în mod obișnuit prădători sexuali.

Știați că: La nivel european, se estimează că există 18 milioane de copii victime ale abuzurilor sexuale, potrivit datelor Interpol, sau aproximativ 20 la sută dintre copii.

În Spania există 45.155 de persoane care nu pot lucra cu copii.

Acestea sunt doar câteva din amenințările existente, reale ce pot afecta oricare copil ce deșine un smartphone și nu are nicio masură de protecție sau nu este supravegheat de către părinți sau alți adulți. 

Prin urmare, crește numărul cazurilor de bullying, depresie și șantaj sexual (sextortion). Deși telefonul mobil poate fi un cadou minunat, cu numeroase posibilități de educație și distracție, acesta îi poate expune totodată la o lume pentru care s-ar putea ca ei să nu fie pregătiți.

Odată ce îi dai copilului un smartphone, nu mai există cale de întoarcere.

 

Copilul, cetățean digital

 

Imagen de Gerd Altmann en Pixabay

 

Copiii sunt direct cetățeni ai erei digitale, părinții de azi sunt recent „emigrați” și nu neaparat foarte bine integrați în era tehnologiei. Părinții imigranți în țara digitală, se adaptează zilnic erei și resimt ca efort ceea ce copiii noștri reușesc natural.

Cu tot respectul cuvenit: Nu, copiii de astăzi nu sunt niște „genii informatici”. Sunt doar produsul mediului social arhiplin de gadget-uri, console, telefoane și altele. La fel, sunt supuși unui torent de terabiți de informații din rețele sociale, aplicații, conținut web. Este o nouă provocare adusă părinților, de a stăvili acest torent, de a filtra conținutul vizionat de cei mici și de a impune o disciplină digitală.

Chiar dacă cel/cea mic/mică insistă să-i iei un telefon, motivându-ți că și ceilalți copii din jur au și că este mare, de părinți depinde să ia decizia dacă este sau nu momentul potrivit să facă acest pas. 

Când este bine să-i iei copilului telefon este greu de spus. De altfel, nici specialiștii nu ne pot da vârsta exactă când ar fi adecvat să faci acest pas. Îți va fi însă mai ușor să iei o hotărâre în acest sens dacă îți vei răspunde la următoarele întrebări:

• Copilul tău are nevoie de telefon din motive de siguranță sau acesta ar fi pur și simplu o modalitate de interacțiune socială?

• Cât de responsabil este copilul?

• Cât de independent este copilul meu?

• Poți să ai încredere că al tău copil va utiliza corect aplicațiile de pe telefon și că nu te va pune în situația de a plăti sume suplimentare pentru că a accesat anumite jocuri/programe/ site-uri?

• Poți fi sigură că al tău copil nu va scrie mesaje în timpul orelor, că nu-i va deranja pe cei din jur când vorbește, că va ști la ce să se uite pe telefon (nu va accesa site-uri interzise, nu se va juca jocuri neadecvate vârstei sale etc.)?

• Copilul poate avea grijă de propriul telefon?

• Copilul are într-adevăr nevoie de el pentru a comunica?

În funcție de răspunsurile pe care ți le vei da la aceste întrebări vei putea să spui „Da, este momentul să-i iau copilului un telefon” sau „Nu, nu este încă adecvat să fac acest demers”.

Astfel, când este adecvat să-i iei copilului propriul telefon nu ține de vârsta în ani, ci de nivelul de maturitate, de responsabilitate.

 

Este copilul meu pregătit să folosească un smartphone?

Dacă ați citit până aci acest articol, vă sugerez să mai citiți încă odată. După aceea să vă întrebați:

Sunt EU, ca părinte, de acord să las copilul meu să folosească un dispozitiv digital? Sunt pregătit pentru așa ceva?

Nivelul de pregătire și conștientizare a riscurilor a copilului depind total de dorința părintelui de a deveni “polițaiul digital”. Copiii sunt copii chiar până ajung la liceu. Ei nu posedă maturitatea psihică, emoțională, cognitivă sau socială ce impune o viață digitală conectată mereu.

Copiii sub 14 ani nu ar trebui să folosească un smartphone nesupravegheați. Părinți, VOI sunteți pregătiți pentru acest lucru?

Vârsta medie la care un copil primeşte primul telefon este de 10,3 ani în UK. 40% dintre părinţii din SUA le dau primul telefon copiilor lor la vârsta de 10 ani. 25% dintre copiii de 10 ani din Spania le folosesc, conform Institutului Naţional de Statistică din Spania. În Franţa, media de vârstă pentru primul telefon mobil este de 11 ani, iar 12% dintre adolescenţii francezi intervievaţi de Statista au spus că au primit primul telefon înainte de a împlini 11 ani.

Cel mai important este că niciun copil nu are nevoie de un smartphone. De un telefon simplu, da. Unii părinți vor spune: „Copilul meu nu va avea niciun prieten, dacă nu are smartphone.” Este o minciună. Copiii, care nu primesc telefoane până nu sunt pregătiţi, au relaţii mult mai bune cu omologii lor şi cu adulţii. De fapt, suferă mai mult de excludere socială decât de a fi incapabili să comunice cu ceilalţi.

Când vine momentul să îi daţi copilului primul telefon, vă recomandăm să semnaţi un contract digital. La prima vedere pare formal şi cam stupid. Dar vă promitem că este o idee fantastică. Este folositor şi chiar funcţionează. Există multe cercetări psihologice şi sociologice care arată că semnarea unui document îi face pe oameni să ia angajamentul mai în serios şi să acţioneze mai onest, aspect cunoscut ca efectul semnăturii (Anker şi Crowley 1981; Rogers et al. 1988; Staw 1974; Stevens et al. 2002; Ureda 1980; Williams et al. 2005). Regulile contractului sunt clare: dacă nu folosesc telefonul în mod corect, s-ar putea să nu fie pregătiţi pentru un instrument atât de puternic. Aici aveți un model de contract.

Gândiţi-vă la următorul aspect, mulţi dintre liderii şi creatorii din domeniul tehnologiei nu-şi lasă copiii să aibă dispozitive conectate la internet până când nu împlinesc 14 ani. Şi 16 ani este o vârstă frecventă pentru multe accesul la multe drepturi. În SUA este vârsta legală la care un adolescent poate şofa. Americanii au decis că este vârsta când cineva este responsabil mental şi apt psihic ca să gestioneze caracterul complex al unei maşini. Respectiv, nu există nicio societate care ar da cheile unei maşini unui copil de 10 sau 11 ani. Internetul este la fel de periculos. Şi el poate ucide aşa cum se observă din creşterea ratei suicidului în rândul tinerilor, de multe ori provocat de agresivitate (bullying) sau de mesaje sau concepte nocive de pe internet.

Un adevăr incomod:

Dacă un părinte este pregătit să aibe o discuție serioasă și deschisă despre pornografie, droguri, pedofilie sau alte lucruri incomode ce se găsesc pe internet cu fiul sau cu fiica, de atunci încolo e momentul în care copilul poate primi un smartphone sub supravegherea adultului. Dacă această discuție impune o anumită vârstă, nu e normal ca doar la acea vârstă să primească acel telefon?

 

Copilul meu are deja un smartphone, cum pot îmbunătăți situația?

Dacă copilul are deja un smartphone, va fi foarte dificil să îl luați și să îi dați înapoi acel lucru „când va crește mare”. De aceea vă propunem câteva soluții:

Instalați un software de control parental.

Există o serie de aplicații și programe care permit monitorizarea activității copiilor pe internet, multe fiind pe bani. Dar sumele sunt mici și dacă e să punem în balanță beneficiile aduse și riscurile ce se evită, prețul poate fi privit diferit.

Aplicația gratuită Google Family Link le permite părinților să seteze reguli de utilizare și acces a smartphone-ului, tabletei sau Chromebook-ului copiilor.

Părintele trebuie să-și instaleze aplicația pe telefonul propriu, iar apoi pe dispozitivul copilului. Sunt de urmat câțiva pași pentru a conecta și „împerechea” cele două dispozitive, apoi se poate trece la crearea de reguli de utilizare a telefonului sau tabletei copilului. Părinții pot seta timpul pe care copiii îl pot petrece pe telefon sau tabletă, precum și intervalul în care o pot face. Cu aceeași aplicație se poate defini și ora de culcare, astfel încât, după această oră, dispozitivul nu mai este activ și nu mai poate fi folosit. Cu Family Link, părinții pot permite accesul la anumite aplicații și le pot bloca intrarea pe altele, dar pot și monitoriza ce aplicații poate copilul să descarce, respectiv pot seta ca doar ei să aprobe orice descărcare de aplicație din Google Play Store. Mai mult, părinții pot oricând bloca utilizarea dispozitivului sau a unei aplicații.

Folosiți OpenDNS.

Ghid de utilizare aici. Nu e nevoie de nicio diplomă in IT pentru a configura și folosi Open DNS.
Cu filtrare sau protecție preconfigurată, vă puteți proteja familia de conținut nedorit și multe altele. Este cel mai simplu mod de a adăuga controale de filtrare a conținutului parental și de conținut la fiecare dispozitiv din casa ta.

Deconectați routerul.

O soluție simplă, de modă veche, dar foarte eficace. La ora pe care o doriți, pur și simplu scoateți routerul din priză și băgați în sertar toate dispozitivele copilului. Dacă routerul dvs. are opțiunea de a nu emite Wi-Fi după o anumită oră, folosiți această opțiune. Și parola de la router să o știe doar părinții.

Semnați un contract.

Regulile contractului sunt clare: dacă nu folosesc telefonul în mod corect, s-ar putea să nu fie pregătiţi pentru un instrument atât de puternic. Aici aveți un model de contract.

Verificați, verificați

Verificarea vă poate aduce următoarele beneficii ca părinte:

  • Arătați copilului că sunteți prezent și autoritar în viața lui digitală precoce;
  • Puteți evita sau combate situații înainte de a fi prea târziu.

Verificați conținutul mesajelor și persoanele din lista de contacte a copilului. Orice lucru ce pare suspect, trebuie investigat. Gândiți : Cine, cum, cui, unde și de ce. 

Verificați pozele făcute de copil sau pozele primite. Recunoașteți toate persoanele ce apar în poze? Dacă nu, aflați cine sunt acele persoane.

Verificați pe cine urmăresc copiii pe rețele sociale. Cu siguranță nu v-ar pica bine să aflați că apare „SexyTeenz” sau „ChicaWapaSexyXoXo” în lista de preferințe sau conturi.

Verificați aplicațiile noi instalate pe ecranul dispozitivului. Întrebați: Pentru ce sunt, de unde s-au descarcat și dacă au fost forțați să le instaleze.

Verificați dacă este activată localizarea geografică la camera foto. Nu doriți să știți cât de ușor poate afla cineva unde locuiește copilul dvs.

 

În încheierea acestui articol, dorim să reiterăm mesajul: Există o nouă provocare adusă părinților, de a filtra conținutul vizionat de cei mici și de a impune o disciplină digitală. Și de a hotărî dacă și când fiecare copil să aibe acces la un smartphone.

În era digitală, există o enormă ușurință de accesare a oricărui conținut digital. În ciuda lipsei de intenție a unui copil de 7 ani, este incredibil de ușor pentru el să acceseze conținut pornografic cu un singur click. 

Este exact acest lucru ce permitem ca părinți în mod accidental. Îi încurajăm, le dăm dispozitive ce pot accesa orice, oriunde, oricând. Le dăruim o cutie a Pandorei ce aduce toate relele acestei lumi direct în dormitorul copilului.

Mulți părinți nu realizează că oferind un smartphone copilului de 10 ani este un lucru nesăbuit și primejdios. Sau se lase copilul de 7 ani să stea pe chat cu necunoscuți…pe iPad-ul uitat deschis.

Credeți că Bau-Bau sau Omul Negru se ascunde prin păduri la adăpostul întunericului? Mai degrabă stă de vorbă cu copiii nesupravegheați pe serverul Minecraft sau caută pe Google locația reală a casei unui copil ce i-a trimis o poză cu localizarea geografică.

 

Ați găsit util acest articol? Dorim să vă auzim opiniile!

 

 

 

 

 

 

This Post Has One Comment

  1. Dan

    Un subiect foarte interesant si foarte bine detaliat , un subiect care din pacate tinde sa devina tabu in familii..Felicitari Asociatiei….

Lasă un răspuns la Dan Anulează răspunsul

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.